(Last Updated On: January 22, 2019)

Cum ar fi să trăiești într-un oraș alături de sași și maghiari? Foarte fain, încercați orașele din Ardeal. Începeți cu Brașovul, Sibiul, apoi urcați spre Târgu Mureș, Cluj, Oradea. Nu veți regreta, veți trăi ca în Europa.

Florina Vaipan: „Am crescut și am fost educată într-o societate conservatoare, plina de stereotipii, de utopii și de idei care veneau din atât de profunde credințe încât nu ți se oferea nici măcar posibilitatea aflării unei surse pentru a le putea contrazice, chiar dacă uneori, mai ales în adolescență, când nu mai poți înghiți fără să te revolți tot ce ti se bagă pe gât, cauți alternative.

Florina Vaipan: „1991. Era pentru prima dată când puneam piciorul în Ardeal...Mergeam nu în Ardeal, nu în altă regiune a României, ci la unguri. Chestia asta speria....Am intrat într-o alta lume atunci. Eram uimita să aud pe stradă altă limbă decât a mea. Să intru într-un magazin și primul cuvânt să fie "Tessék". Oameni amabili. Civilizație. Curățenie...Când am terminat facultatea, secretara de la universitate ...” 1

În 1991 am fost la Olimpiada națională de limba română, la Târgu Mureș. Era pentru prima dată când puneam piciorul în Ardeal.
Ar fi trebuit să mergem toți cei din Botoșani cu 2 profesori însoțitori. Însa tata a rugat-o pe dirigintă să mă însoțească. Mergeam nu în Ardeal, nu în altă regiune a României, ci la unguri. Chestia asta speria. Mai ales după evenimentele recente din zonă.

Am intrat într-o alta lume atunci. Eram uimita să aud pe stradă altă limbă decât a mea. Să intru într-un magazin și primul cuvânt să fie “Tessék”. Oameni amabili. Civilizație. Curățenie… Un gând și o dorință de a mă întoarce acolo pentru totdeauna au încolțit atunci în mintea și în sufletul meu. Voiam să trăiesc experiența aceea pe pielea mea. Să verific dacă toata ura profesorului de istorie, declarată bătând cu pumnul în catedră era justificată. Voiam să văd cu ochii mei răutatea și violența de care mi se vorbise atât. Cu orice risc.

Când am terminat facultatea, secretara de la universitate mi-a aruncat, în bătaie de joc: Succes la titularizare! știi ca nu se ia din prima! dar dacă vrei titularizare ministerială fără examen, du-te în Harghita sau Covasna că acolo e criză mare de profesori.

Nu am vrut titularizare ministeriala. Am dat examenul si am obținut post în Botoșani, la un liceu industrial. Unde am stat ca pe ghimpi aproape o luna. In 15 octombrie îmi ceream transferul la Odorheiu-Secuiesc, printr-o pură întâmplare. A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o in viața mea.
Altă lume. A trebuit să-mi nasc din nou conștiința si mintea, să îngrop teama de respingere și de societate etnic-mixta, să învăț din nou să merg. Și am avut parte de profesori extraordinari pentru asta, unii dintre voi veți citi postarea si știți că despre voi e vorba.

10 ani au trecut ca 10 zile. Prea scurți pentru a cuprinde în toată complexitatea specificul zonei și sufletele oamenilor, dar suficienți pentru ca dragostea față de tot ceea ce era frumos să șteargă toate urmele ideilor inoculate ani și ani la rând.

Cu ce am rămas? Cu faptul că oamenii sunt oameni, indiferent de limba maternă, de loc de naștere, de religie sau de categorie socială. Că forța lui “Szeretlek” e aceeasi cu a lui Te iubesc, că un “Bocsánat” spus din suflet șterge tot atât cât un Imi pare rău. Că plânsul și “Sirás” dureau la fel de tare si că lacrimile întristau ochii la fel de mult. Că bucuria și “öröm”, râsul și “kacagás” aduceau aceeași stare de fericire. Că nașterea și nunta și înmormântarea uneau deopotrivă, în fericire și în durere. Iar roșul și “piros” aveau aceeași semnificație în ambele steaguri și în ambele costume populare..
.
Și când am fost sigură de asta, mi-am dat seama că nimeni dintre cei pe care îi cunoșteam n-a fost nici la Ip, nici la Treznea, că niciunul nu-l omorâse pe Mihai Viteazul și nici n-o violase pe bunica… Și nici eu nu omorâsem secui și nici nu deportasem evrei…

Azi e Ziua Culturii Maghiare. A culturii in care au fost educați și crescuți mulți dintre prietenii mei. A oamenilor în mijlocul cărora am trăit 10 ani din viață și cărora le datorez mare parte din ceea ce sunt astăzi.

Oameni care m-au învățat că respectul, onoarea, dragostea de oameni, dreptatea nu au etnie, nu au nume proprii diferite, nu au decât oameni care să le transmită mai departe copiilor și celor de lângă ei. Și deși a fost singura limbă care mi-a fost dificil spre imposibil să o învăț, am ajuns să o iubesc prin oamenii ei. Și poate cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost să mă eliberez de stereotipii.

Contactul cu alta cultură niciodată nu îți va știrbi din ceea ce ești sau reprezinți, ci te va îmbogăți și te va face să-ti deschizi ochii minții și ai sufletului și să primești frumosul și binele din oameni”.

Din păcate, Cluj-Napoca, Braşov sau Oradea, oraşe care au atras turiştii ca un magnet, lipsesc din clipul pentru promovarea turismului cultural şi de city break din România lansat de Ministerul Turismului, informează Mediafax.

Ministerul Turismului susţine că acest clip de promovare include „oraşe cu importante simboluri pentru români, oraşe care întăresc ideea de comuniune într-un context evident de diversitate şi multiculturalitate”. Clujul Oradea, Brașovul nu se încadrează în aceste criterii?!