Principele Nicolae al Romaniei: „A trecut un an de când bunicul meu a trecut de partea celor veșnici. În fiecare zi simt cum veghează asupra noastră și memoria lui va rămâne veșnică în …”

(Last Updated On: December 5, 2018)

Astăzi se împlinește un an de când a murit Regele Mihai. Prinicpele Nicolae a transmis câteva gânduri.

Nicolae al Romaniei: „A trecut un an de când bunicul meu a trecut de partea celor veșnici. În fiecare zi simt cum veghează asupra noastră și memoria lui va rămâne veșnică în sufletul meu și prin mine.
Odihnește-te în pace, bunic și Rege!”

Doru Oprea: „S-a dus un an. Eu m-am născut în comunism și o mare parte din viață am trăit-o într-un oraș siderurgic unde nimeni nu vorbea de Rege sau de monarhie.

De regi citisem prima oară în cărțile lui Dumas și Zevaco și ca orice copil am fost fascinat de toată lumea aia(cine a citit Cei Trei Mușchetari, După 20 de Ani și Vicontele de Bragelonne știe despre ce vorbesc), o lume simplă cu buni și răi, unde știai de la început cine sunt cei buni și cine sunt cei răi. Ei se luptau o vreme dar la final știai clar că ăia buni vor învinge. Nu era loc de altceva.

Ce nu știam însă și nu-mi spusese nimeni era că și noi românii aveam un Rege, un Rege cu care făcusem cunoștință prima oară când am găsit o monedă ciudată la bunici. M-am uitat la ea, am sucit-o pe ambele părți dar nu am înțeles nimic. Nimeni nu vorbea de Rege și asta m-a făcut curios. Am citit cam tot ce se putea citi prin casă, am terminat și biblioteca bunicilor, a mătușii dar nu am găsit nimic, nici o informație.

Singurul pe care l-am auzit vorbind de Rege a fost străbunicul ce mai scăpa niște povești cu Regele ce obișnuia să vină la castel la Săvârșin, unde ei localnicii mergeau să-l vadă. Le mai zicea dimineața când se bărbierea cu un brici vechi pe care îl ascuțea de ceva ciudat. Țin minte că eram fascinat și de tabachera în care ținea tutunul și foile de țigară, dar cel mai mult îmi plăcea că nu le aprindea cu chibrituri ci cu un fel de iarbă maro pe care o freca de două pietre, îi zicea chestiei ăleia iască.

Am început să fiu fascinat de lumea aia veche și am mai aflat că iarna treceau Mureșul înghețat cu căruța pentru a merge la târg, am aflat că aveau vaci și cai(eram fascinat de cai) și că aveau o casă mare cu două porți. Două porți? Cum adică? Cum să ai două porți la curte? Cai? Uau tot timpul mi-am dorit un cal.
Ce război? Ce front? Odessa? Unde e aia? De ce stați seara cu lumina stinsă și ascultați la radioul ăla vechi? Cine vorbește acolo? De ce e doar un film pe săptămână la cămin în sat? De ce ne dau doar o pâine pe zi pe cartelă? De ce nu mai avem casa cu curtea aia mare și cu cai? De ce? Unde sunt caii? De ce nu avem curent și stăm la lămpaș?

………
Am văzut tărziu și casa aia frumoasă cu două porți pe care o vânduseră speriați de colectivizare(cred) și se mutaseră cu toții la Hunedoara, am aflat tot târziu și că străbunicu luptase pe front, am mai aflat și că România avea un Rege în exil, am mai aflat că la aparatul ăla vechi vorbeau oameni de la Europa Liberă și nu era bine să vorbești de lucrurile alea pentru că te luau securiștii și mi-am dat seama că ei își puneau speranțele în ceva și tot acel ceva trăia cumva în radioul ăla vechi. De acolo venea speranța. Îmi plăcea cum vorbeau de Rege, vedeam că era un personaj respectat și așa am început să-l plac și eu.

Târziu am văzut și castelul de la Săvârșin și tot târziu am aflat și adevărul despre monarhie, despre Carol I, Regina Maria, perioada interbelică, Regat, partide politice istorice, oameni de stat, legionari, comuniști, Stalin, Lenin și comunism. Toate poveștile astea eu le duceam mai departe și le spuneam turiștilor cu care obisnuiam sa merg la Peleș. Castelul a devenit cumva singura legătură pe care o mai am cu lumea aceea.

Prima oară l-am auzit pe Rege la radio în 18 dec 1989 și apoi l-am văzut la televizor hăituit ca o fiară de comuniștii lui Iliescu pentru că îndrăznise să se întoarcă în țara din care fusese alungat. Nu am reușit să-l întâlnesc niciodată.

“Se teme cineva de emoția care va veni când clopotele vor începe să bată în toată țara și se vor răscoli amintirile?”