Româncă din Londra: „Ne mor parinti si bunicii, cat timp traim departe de ei, prin pribegie. M-a sunat una din angajate in sughituri. Plec acasa ….s-a prapadit tata. Cati nu am trait cu teama asta, cati nu o avem inca? Ca intr-o zi primim un telefon. Hai acasa …. ”

(Last Updated On: November 14, 2018)

O româncă stabilită la Londra aduce în discuție unul dintre cele mai dramatice momente din viața românilor plecați în străinătate. Telefonul care-i cheamă acasă că s-a prăpădit cineva din familie.

Loredana Musat Ivanov: „(…), ca ne mor parinti si bunicii, cat timp traim departe de ei, prin pribegie. M-a sunat una din angajate in sughituri. Plec acasa ….s-a prapadit tata.

Cati nu am trait cu teama asta, cati nu o avem inca? Ca intr-o zi primim un telefon. Hai acasa …. .
4 milioane de romani au plecat. Sunt de fapt mult mai multi in afara granitelor.

Alte 4 milioane de familii au ramas in urma. Centenar…. oare ? Cum ne unim, cand, la inmormantari ? Cu siguranta nu pe lumea asta!
Vai de noi si de inimile noastre. Suntem carne de tun pentru experientele unor tampiti.

13 ani, 5 luni si 2 zile……O ZI, O SINGURA ZI, (…). Pentru fiecare lacrima varsata de departe de noi, vedea-v-as varsand o mie.

Pentru fiecare om din jurul meu pe care l-am vazut plangand ca si-a pierdut parintii cat timp a fost nevoit sa isi castige existenta prin straini, vedea-v-as cum (…). Dar voi nu stiti ce-i dorul si jalea, voi nu stiti ce-i foamea si durerea, voi nu stiti ce-i neputinta si saracia. Vedea-v-as sa aflati.

PS: orice comentariu este de prisos.
RIP parintilor si bunicilor nostri”.