(Last Updated On: December 30, 2018)

Viața de spital este grea. Și pentru medici și pentru pacienți. Cei din urmă trebuie să lupte cu plictiseala de a sta degeaba. Medicii trebuie să lupte cu neajunsurile din spitale. Cei mai mulți pleacă.

Este cazul și Spitalului de Boli Infecţioase „Victor Babeş” care a rămas după fără terapie intensivă de la mijlocul lunii decembrie. Secţia de Terapie Intensivă a Spitalului de Boli Infecţioase „Victor Babeş” este închisă de aproape două săptămâni pentru că nu sunt suficenţi medici care să asigure liniile de gardă. Conducerea spitalului spune că nu ştie când secţia ar putea fi redeschisă, informează Digi 24. Pacienţii care ar avea nevoie să fie internaţi la terapie intensivă sunt in special cei care fac meningită. În acest caz ei trebuie transferaţi la alte spitale din Capitală.

În alt spital, un pacient are o problemă. Alexandru Cautis a rămas impresionat de gestul unui bolnav internat la Spitalul Elias din București.

Pe Facebook, Alexandru Cautis a scris: „Și totuși nu e totul pierdut… Astăzi, în timp ce eram în anticamera managerului de la Spitalul Elias, a intrat pe ușă un pacient în pijamale, cu o branulă la mâna în care ținea o cerere. A spus secretarei pe un ton umil:

Alexandru Cautis: „Și totuși nu e totul pierdut...  Astăzi, în timp ce eram în anticamera managerului de la Spitalul Elias, a intrat pe ușă un pacient în pijamale, cu o branulă la mâna în care ținea o cerere. A spus secretarei pe un ton umil”: 1

“Vă rog, dați-i domnului manager această cerere a mea. Nu am mai cerut niciodată nimic de la dânsul și nici nu voi mai cere. Atât vreau și sper să se poată: să le transmită domnul manager femeilor de serviciu să mă lase să dau de mâncare porumbeilor care vin pe pervazul salonului meu.

Este vorba de doar două felii de pâine, le fac firimituri și le dau porumbeilor, le ciugulesc repede, în doar două minute. Nu cer nimic altceva. Mă scuzați, sper să se poată, să nu mă mai certe, vă rog…”

Două minute de bucurie pot face mai mult decât orice tratament din lume. Un zâmbet din partea celor care lucrează în spitale poate aduce pe loc o alinare pe care medicamentele nu o pot produce. Urmăriți cum vin porumbeii către un pervaz pe care puneți firimituri de pâine. În picaj trupul lor ia forma unui zâmbet.

Zâmbete pe cer… Lăsați zâmbetele să aline suferința bolnavilor. Medicilor, asistentelor, fiți blânzi cu pacienții precum porumbeii!”