Jurnalistul Grigore Cartianu: „PLANUL DIABOLIC: “MOARTEA CĂPRIOAREI”. Diversiune în 20 de pași. Devine tot mai clară diversiunea “Jandarmerița paralizată”. Minți diabolice au vrut-o chiar moartă, dar planul lor a fost dat peste cap de …”

(Last Updated On: August 17, 2018)

Minciunile Jandarmeriei lasă loc de scenarii privind evenimentele din 10 august. Ce încredere să ai în jandarmi, care au jurat să apere viețile românilor, când șefii lor mint în continuu?!

Jurnalistul Grigore Cartianu: „PLANUL DIABOLIC: “MOARTEA CĂPRIOAREI”
Devine tot mai clară diversiunea “Jandarmerița paralizată”. Minți diabolice au vrut-o chiar moartă, dar planul lor a fost dat peste cap de câțiva civili curajoși. La prima vedere, ei par protestatari. Nu este însă exclus ca unii dintre ei să fi fost profesioniști ai unor structuri care au evitat sacrificiul ce fusese rezervat Ștefaniei.

În toată operațiunea, huliganii joacă rolul teroriștilor din decembrie ’89: sunt peste tot, fac nenorociri, dar nu-i arestează nimeni.

Diversiunea s-a derulat în 20 de pași.

1. Vineri, 10 august, orele 16.00 – 23.00. Propaganda roșie insistă pe ideea că protestatarii sunt violenți (fals!) și că jandarmii din Piața Victoriei se află în pericol de moarte. Instigare continuă.

 

(FOTOEXPLICAȚII:
1. Ștefania în mulțime, aproape să fie linșată
2. Ștefania revenită “la bază”, pe picioarele ei
3. Aflată în spital, Ștefania e speculată mediatic și emoțional de ministresa Carmen Dan)

3. Un pluton de jandarmi e trimis să rezolve problema (cam cum erau trimiși soldații la Otopeni, în ’89). Din pluton face parte și o femeie cu experiență minimă: Ștefania (23 de ani).

4. Ștefania și un jandarm-bărbat se pierd de pluton, într-o ambuscadă. Colegii lor îi abandonează mulțimii furioase.

5. Cei doi sunt pe punctul de a fi linșati de bătăuși profesioniști (nu de protestatari!).

6. Câțiva civili, care la prima vedere par a fi protestatari, sar și îi apără pe cei doi jandarmi, reușind să-i salveze fără ravagii majore.

7. “Întâmplător”, cineva filmează scena. Imaginile apar rapid pe televiziuni și îngrozesc România. Propaganda roșie insistă pe ideea că protestul e violent, trebuie intervenit în forță.

8. Ora 23.00. La câteva zeci de metri mai încolo, colonelul Cătălin Paraschiv (“Măcelarul Alb”), șeful Brigăzii Speciale a Jandarmeriei, este filmat într-un scurt dialog cu cineva care-l întrebase de ce aruncă atâtea gaze asupra mulțimii. “Pentru că mi-au omorât oamenii!”, urlă el. Ulterior, într-un interviu pentru “Kamikaze”, avea să confirme că se referea la Ștefania și la colegul ei.

9. Cei doi jandarmi sunt recuperați de plutonul care-i abandonase. Reintră în dispozitiv, în apropierea Guvernului. Ei erau “oamenii”, dar nu erau morți. Și nici măcar răniți serios. Ștefania întreabă, revoltată: “Fraților, unde dracu’ m-ați dus?!”

10. Marius Militaru, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei, intră prin telefon la televiziuni și declară: “Avem o colegă care a fost bătută cu bestialitate. La acest moment, are o suspiciune serioasă de ruptură de coloană cervicaăa, cu riscul de a rămâne paralizată. Aproape că sunt bulversat de ce am văzut. Mi-a fost greu să privesc imaginile acelea. Nu încerc să emoționez pe nimeni, dar vă transmit un sentiment absolut uman și firesc”. (Oare unde o fi văzut el “imaginile acelea”, dat fiind că încă se afla în dispozitivul de jandarmi din Piața Victoriei?)

11. Televiziunile și postacii PSD bat toba pe jandarmeriță (jandarmul nu e interesant). Ștefania e victima ideală pentru a produce emoție maximă: femeie, tânără, frumoasă, curajoasă, zveltă ca o căprioară. Operațiunea sună bine: “Moartea căprioarei”. Numai niște bestii ar putea să bată o așa fată încât s-o nenorocească pe viață! Detaliile sunt terifiante: se pare că are fractură de coloană în zona cervicală (i-au rupt gâtul), ficatul zdrobit și multe alte fracturi.

12. Ora 23.11. Prefectul Capitalei, Speranța Cliseru (servanta clanului Firea-Pandele), emite ordinul de evacuare a Pieței, bazat și pe “moartea” celor doi jandarmi.

13. Deși află că Ștefania și colegul ei sunt teferi, “Măcelarul Alb” trece imediat la evacuarea în forță a Pieței, cu acordul șefilor Jandarmeriei, aflați în dispozitiv.

14. Timp de peste două ore, Jandarmeria face un adevărat masacru. Zeci de mii de oameni sunt gazați sălbatic, unii sunt bătuți fără milă și hăituiți pe străzile din apropiere.

15. Sâmbătă, 11 august. Încă de la primele ore ale dimineții, propaganda roșie stoarce la maximum povestea terifiantă a Ștefaniei. O bună parte a publicului mușcă momeala și aruncă blesteme grele asupra protestatarilor, “sorosiștilor”, diasporei.

16. Ora 10.30. Într-o conferință de presă, jandarmul-vorbitor, Marius Militaru, își continuă opera de dezinformare: “Cea mai dificilă intervenție a fost să explicăm părinților colegei noastre că fata lor s-ar putea să rămână paralizată pe viață”.

17. Ministrul de Interne, Carmen Dan, o vizitează pe Ștefania la spital, cu fotoreporterul după ea, să vadă tot poporul grija ei față de jandarmeriță. Se apleacă lângă patul Ștefaniei, îi ia mâna părintește, de parcă ar vedea-o ultima dată. Încearcă să pară cât mai afectată. Teatru ieftin: fata nu avea, practic, nimic.

18. Ministrul Sănătății, Sorina Pintea, aruncă în aer tot planul diversionist. La ieșirea din spital, ministrul spune că Ștefania “nu are o ruptură de coloană cervicală, este bine, s-a ridicat din pat, nu se află la terapie intensiv, așteaptă să meargă la serviciu”. Tot ce are jandarmerița este “un hematom” (o vânătaie). Pintea: “Am văzut imaginile, dar ea este foarte bine fizic. Nu mi-a venit să cred. Mă așteptam la cu totul altceva”.

19. Nimeni nu poate explica miracolul ca Ștefania să nu aibă niciun oscior rup, nici măcar un deget, după ce imaginile o arătau sub o ploaie de lovituri. Au existat și agresori sub acoperire? Au jucat ei teatru? S-au făcut că o lovesc, cu scopul de a-i ațâța pe cetățenii chemați s-o linșeze?

20. Marți, 14 august. Ștefania iese din spital, pe ușa din spate. Țopăie ca o căprioară, fuge la mașină. Refuză să răspundă vreunei întrebări a ziariștilor. Fuge, zâmbește și tace. Ordinul șefilor a fost clar: nu scoți niciun cuvânt!

Se tem, probabil, că ar putea scăpa vreo vorbă care să le devoaleze planul criminal. Dar ea o ști, oare, că fusese aleasă pentru un sacrificiu ritualic? Și că salvarea i-a venit de la cei pe care-i considera inamici?”