Oana Vasiliu: „Am îndrăgit un criminal … Într-o zi aud ca prin ceață niște bătăi în ușă. Apoi din ce în ce mai puternice. -Oana, Oana! …îl auzeam pe om prin somnul meu profund …”

(Last Updated On: July 13, 2018)

Oana Vasiliu spune povestea unui criminal care i-a salvat viața și copiilor săi.

Pe Facebook, Oana Vasiliu a scris: „Am îndrăgit un criminal. Fiind așa focoasă, neînfricată și „psiholoaga” blocului Canta, am beneficiat fără să vreau de protecție din partea unora care erau temuți prin societate. Faptul că nu mă temeam de primărie, mă luam de gât cu primarul în diverse emisiuni pe la televiziunea locală îmi dădea o aură de erou și eram respectată. Mă vedeau pe stradă și deja mă citau:

-„Domnule primar, lasă căldura copiilor din Canta! Ai construit o stradă-ntr-o singură noapte pentru nunta fiicei dumitale, chiar nu poți să faci și asta?” Și râdeau de curajul meu nebun…
A doua zi caloriferele din cămin erau calde. O să vă mai spun despre asta…

Dar acum am vrut să vă spun o altă întâmplare.
Deasupra camerei mele locuia un bătrân care cândva făcuse închisoare pentru crimă. Era spaima blocului și temut pentru că se bătuse cu unu și-i făcuse capătu’.
Am auzit că-i dăduse una, ăsta căzuse cu capu’ de-o piatră și-a crăpat. Bătrânul criminal donase și el primăriei casa proprietate din blocul propus pentru demolare și sfârșise printre noi.
Era mai mult mut și juca șah zi de zi în fața ferestrei mele.

Obișnuiam să-i privesc tatuajele și nu îndrăzneam să-l întreb ce semnificație au. Toată povestea vieții lui îi era scrisă pe piele și-n privire.
Într-o zi aud ca prin ceață niște bătăi în ușă. Apoi din ce în ce mai puternice.

-Oana, Oana! …îl auzeam pe om prin somnul meu profund.
-Deschide că sparg!
Pumni și picioare-n ușă! Clanța mai avea puțin și sărea…de fapt sărea ușa cu totul.
Au înnebunit ăștia de tot, mi-am zis.

-Mama voastră de nebuni! Buni de dus la Socola!

Mă ridic cu greu, deschid ușa și n-apuc să zic nici pâs că omul se repede direct la fereastră, o deschide larg, sare și ia copiii din pat ca pe un buchet de flori și mă împinge afară.

-Mureai în casă cu copii cu tot! Butelia ta scapă gaz. Noroc c-am simțit mirosul!

Fie vorba între noi, cred că ar fi fost cea mai ușoară moarte. Fără miros, zbateri și chinuri. Doar un somn profund din care nu te mai trezeai.

De atunci, bătrânul criminal venea de fiecare dată să-mi monteze și să verifice butelia.
Îmi amintesc cum le spunea foștilor colegi de celulă care mai veneau pentru o partidă de șah…
-Fata asta o să ajungă om mare chiar de-aici din Canta. Are mintea brici și curaj cât zece bărbați!
Mă uitam lung la el și chiar îl credeam…

A mai trăit un an după întâmplare. Primise o locuință mai mare, s-a mai bucurat o lună de ea, apoi a murit.
Dacă nu era el să ne trezească, eram pe lumea cealaltă.
A luat o viață, a salvat patru!”