Liviu Avram: Președintele Iohannis a fost întrebat ce ar face dacă Guvernul dă dă ordonanță de urgență de adoptare a codurilor penale, dat fiind faptul că Dragnea l-a acuzat că tot tergiversează atacând legile la CCR. Este exemplul clasic de …”

(Last Updated On: July 13, 2018)

Situația politică pare amorsată în acest moment, președintele riscă suspendarea doar prin vorbele lui Liviu Dragnea, UDMR și Tăriceanu se opun. Totul poate exploda în momentul în care Liviu Dragnea va da, cu ajutorul premierului României, Ordonanțe de Urgență care să-l scape de condamnările penale.
Dragnea are o mare problemă: A modificat Codurile Penale în Parlament, dar până se termină contestațiile la CCR el riscă să ajungă la închisoare. Cea mai simplă soluție pentru el este să dea Ordonanțele de Urgență.
Mulți au spus că atâta timp cât o lege este în Parlament, nu se poate da o Ordonanță de Urgență cu aceleași prevederi, pentru că este neconstituțională. Dar dacă omul său, Viorica Dăncilă, dă Ordonanța de Urgență, intră imediat în vigoare, degeaba se contestă la CCR. Liviu Dragnea scapă de condamnări și nu-l mai interesează dacă sunt constituționale sau nu.

Din păcate pentru cetățenii români care se luptă cun politicienii penali, o Ordonanță de Urgență pentru Codurile Penale este în folosul tuturor politicienilor. Politicienii penali scapă de dosare iar Iohannis prinde un alt mandat pe fondul protestelor care vor urma. Dragnea și ai lui vor pleca de la Guvernare unde se vor întoarce peste câțiva ani , liberi și cu averile intacte.

Pe Facebook, Liviu Avram a scris: „Președintele Iohannis a fost întrebat azi ce ar face dacă Guvernul dă ordonanță de urgență de adoptare a codurilor penale, dat fiind faptul că Dragnea l-a acuzat că tot tergiversează atacând legile la CCR.

Este exemplul clasic de întrebare „prea încărcată” (overloaded question), din care politicienii iau instinctiv doar partea care le convine. Iohannis a răspuns doar la a doua parte a întrebării (spunând că el nu tergiversează nimic, ci doar folosește toate instrumentele constituționale pe care le are la dispoziție), fără să răspundă la partea care era cu adevărat importantă: ce ar face dacă Guvernul Dăncilă adoptă codurile penale prin OUG. Mare păcat, pentru că chiar aș fi vrut să aud răspunsul președintelui la această parte a întrebării.

Dacă Guvernul dă mâine ordonanță de urgență pe codurile penale, ele vor produce efecte imediate indiferent ce zice după aceea Parlamentul sau CCR: vor fi afectate toate dosarele aflate acum în anchetă și în stare de judecată. Chiar dacă Parlamentul respinge OUG-ul prin lege, chiar dacă stabilește în lege (conform Constituției) că efectele OUG-ului nu se aplică nimănui, vine Constituția și spune că se aplică legea penală cea mai favorabilă. Iar Constituția bate întotdeauna legea (de respingere a OUG, în cazul de față). De aceea OUG pe zona penală este o veritabilă bombă nucleară, prin care Guvernul tinde să încalce chiar voința Parlamentului. De aceea a refuzat cu obstinație CCR să judece pe fond Ordonanța 13, că era inevitabil să ajungă la această concluzie.

Nu știu dacă președintele are răspunsul la prima parte a întrebării. Dar sper ca măcar să fi făcut atât: să-i fi trimis deja Vioricăi Dăncilă următorul mesaj în cel mai oficial mod posibil.

„În atenția doamnei prim-ministru Viorica Vasilica Dăncilă

*Având în vedere Articolul 87 din Constituție, conform căruia:
(1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.
(2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

*Având în vedere articolul 8, alineatul (1), litera b) din legea 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, conform căruia:
Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani următoarele fapte săvârşite de membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor:
– prezentarea, cu rea-credinţă, de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârşirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului.
*Având în vedere faptul că adoptarea legislației penale și procedural penale este o chestiune care ține de asigurarea ordinii publice,

Vă notific oficial prin prezenta că intenționez să particip la orice ședință de guvern care ar avea drept scop modificarea prin ordonanță de urgență a legislației penale sau procedural penale.

Vă învederez că adoptarea unei asemenea ordonanțe de urgență fără a da curs prezentei solicitări o voi considera o încălcare, sub forma omisiunii, a articolului 8, alineatul (1), litera b) din legea 115/1999.

Președintele României,
Klaus Iohannis”.

Sau ceva de genul ăsta…”.

Pe Facebook, Cristi Danilet a scris: „Amenințarea cu o OUG pe legile justiției și cele penale este doar un balon de săpun!

Tot văd discuții despre o posibilă OUG cu privire la legile justiției. Să ne lămurim:

– sunt trei proiecte de modificare a legilor justiției, conținând în total sute de articole care sunt modificate; or, nu există vreo OUG care să aibă sute de articole, pentru că un OUG își justifică existența prin lămurirea legală, rapidă, a unei situații apărute brusc și care nu poate aștepta să fie soluționată legislativ de Parlament;

– modificările la legile justiției sunt deja în fază finală, aflându-se la Președintele Statului pentru promulgare; e o chestiune de zile până să apară în Monitorul Oficial. E drept, poate se așteaptă opinia Comisiei de la Veneția. Atunci, cu atât mai mult, toate autoritățile trebuie să aștepte acest lucru;

– Guvernul nu poate legifera decât în mod excepțional: faptul că dispozițiile dorite a fi inserate în legile existente au fost deja aprobate de Parlament și puse în cele trei proiecte trimise la Președinte înseamnă că procedura legislativă e finalizată. Dacă ar apărea o OUG pentru a înlocui, practic, decretul Președintelui de promulgare, această OUG ar fi din start neconstituțională.

Aceeași discuție e valabilă pentru modificările la Codul penal și Codul de procedură penală.”