Loredana Musat: „Fix azi dimineata la ora 6am s-au facut 13 ani de cand am ajuns in Anglia. Sa nu prind pe unul ca zice multi inainte…. Prima data am fost prinsa, arestata si deportata. M-am ales cu o cruce neagra pentru incercarea de …”

(Last Updated On: June 14, 2018)

Plecarea românilor în străinătate reprezintă de cele mai multe ori drame.

Pe Facebook, Loredana Musat Ivanov a scris: „Fix azi dimineata la ora 6am s-au facut 13 ani de cand am ajuns in Anglia. Sa nu prind pe unul ca zice multi inainte.
Azi am retrait a mia oara ziua aceea. Era o dimineata de duminica. Eram la a doua incercare de a ajunge in Anglia.

Prima data am fost prinsa, arestata si deportata. M-am ales cu o cruce neagra pentru incercarea de trecere frauduloasa a frontierei. A doua ora am plecat din Romania pe 27 Mai. Mi-au luat 2 saptamani sa ajung….cum, prin cate am trecut …. poate o sa o scriu candva.

Am ajung in Anglia cu un rucsac mic…cu o umbrela, cateva schimburi de haine intime si ce era pe mine. Aveam doua pasapoarte unul am meu in chiloti si altul cu care imi cumparam dreptul de a fi aici.

Peste tot politie. In vama cainii depistau orice stare de nervozitate ….eu incercam sa imi inving teama. Si doar prin mult exercitiu, asa cum un actor repeta in oglinda, am reusit sa imi joc rolul si sa trec granita. Nu vorbeam engleza si nu stiam din ce parte vine autobuzul, nu mersesem niciodata cu trenul printr-un oras….multumea de linii si culorile de metrou mi se parea imposibil de descifrat.I

In primul an am avut 3 locuiri de munca in acelasi timp si nici o zi libera. Fiecare zi era o teama, un efort. Imi era mereu foame.

La 3 saptamani dupa ce am ajuns am avut insa parte de cel mai mare cosmar. Bombele din 7/7/2005. (La 12 ani dupa am fost si mai aproape de una la Parsons Green ) Armata pe strazi….eu ilegal. Dorinta de a ramane insa ma impinge sa merg inainte….. Aveam aproape 27 de ani.

Au trecut 13 ani….. Ma uit in urma la tot. Oare a meritat? Poate. Cu siguranta insa ca daca nu as fi trecut prin toti acesti 13 astfel, nu as fi fost eu, cea de azi. Asa ca eu nu am regrete. Dar am obosit….

Ce are sa vina. Nu stiu. Stiu insa intotdeauna ce vreau. Stiu de ce ma scol dimineata din pat….Stiu de ce am plecat de acasa si mai stiu unde e ACASA. Stiu ce imi doresc.
Ce mai stiu este ca o buna parte dintre voi mi-ai fost alaturi in acesti ani si va multumesc.

Iar daca unor le este rusine sa spuna cat de greu le-a fost, mie una nu. Caci povestea mea e doar a mea, iar tot ce am realizat am facut-o cu mare efort, sacrificiu si multa munca. Stiu cati oameni “am carat” in spate si pentru asta mi se zice micutul Lory ( camion mic ) Lory de la Loredana. Nu imi e rusine cu mine si cred ca nu am facut umbra Pamantului degeaba.
Sunt multe de zis….Poate candva.

Azi nu simt insa ca e zi de sarbatoare cat e de jale si dor. Stiu ce am pierdut, stiu ce am castigat. Stiu la ce am renunatat si stiu la ce nu am sa renunt nici daca mor….Nu renunt la Demnitate, la Cetatenia Romana si nu renunt la Limba Romana. Nu renuntam la CASA mea nici moarta.

To be continue….”