Florin Cojocariu despre Andrei Gheorghe: „Pe cât de copil părea în discursul public, pe atât de bărbat adevărat (o specie rară) era în viața privată. N-am înțeles și probabil puțini știu ce …”

(Last Updated On: March 22, 2018)

Florin Cojocaru, povestește despre Andrei Gheorghe, pe care l-a cunoscut destul de bine.

Pe Facebook,Florin Cojocariu a scris: „Alții l-au cunoscut mai bine și au scris foarte potrivit despre el. Simt însă că sticla de votcă băută într-o noapte la el acasă, printre discuții filosofice fără rost, mă obligă să spun ceva acum la despărțire.

(foto: CAP Gurbănești)

Ca după oricine, după Andrei Gheorghe rămân cu precădere gesturile lui de generozitate și deschidere către oameni străini. Trebuie să vedem lângă noi moartea ca să pricepem că ceea ce ne definește, ceea ce rămâne, nu sunt ambițiile noastre și ce iese din ele, așa cum credem de dimineață până noaptea, ci ceea ce oferim celor din jur.

 

Andrei avea o capacitate de a asculta, o sensibilitate bine mascată dar și o generozitate surprinzătoare care făceau din el un creștin mai bun practicant decât mulți care pretind a fi asta. (Aud un pic acum râsul lui sonor de fumător)

În pofida frondei lui pe temele religioase ale momentului și al ateismului declarat uneori provocator, incapacitatea lui de a minți (pe sine și pe alții) dar și empatia nativă față de cei în suferință îl făceau cu siguranță mai viu și uman decât ipocriții care tună pe Facebook în numele lui Dumnezeu.

Nu am devenit prea apropiați dar m-au impresionat mintea, ideile și lecturile lui. Pe cât de superficial și arogant părea la exterior, pe atât de solid și metodic părea construit la interior.

Pe cât de copil părea în discursul public, pe atât de bărbat adevărat (o specie rară) era în viața privată. N-am înțeles și probabil puțini știu ce îi alimenta neliniștea și nerăbdarea interioară, pentru că deseori dădea impresia că aleargă după ceva ce-i scapă.

Era în el o nerăbdare cronică de a explora și cunoaște pe celălalt care transforma interacțiunea cu el într-un montagne russe. Căuta probabil în ceilalți ceva ce nu reușea să găsească pe deplin în nimeni, ceva care l-ar fi împăcat cu lumea și cu sine.

O poză din 2014, de la Gurbănești. Mulțumesc Andrei! Să primești înapoi cât ai dat altora.”