Radu Burnete: „Moartea regilor, dezmățul bufonilor.La Peleș, mogulii tranziției, trași la țol festiv, s-au încolonat să pupe ultima rămășiță a unei lumi pe care nu doar că nu o înțeleg, dar o resping … Mă voi duce poate pentru câteva minute la Palatul Regal. Nu ca să aduc un omagiu regelui sau monarhiei. Ci României care putea să fie și nu va fi”

(Last Updated On: December 14, 2017)

După ședința solemnă pentru Regele Mihai în Parlament, senatorii și deputații s-au apucat din nou de modificat Legile Justiției cu o grabă care ar justifica doar sfârșitul lumii!

Pe Facebook, Radu Burnete a scris: „Moartea regilor, dezmățul bufonilor. La Peleș, mogulii tranziției, trași la țol festiv, s-au încolonat să pupe ultima rămășiță a unei lumi pe care nu doar că nu o înțeleg, dar o resping. Cu aceeași gură care mai ieri spurca tot ce e străin și lingea tot ce e neaoș, au sărutat catafalcul lui Mihai, urmaș al lui Ferdinand și Carol von Hohenzollern-Sigmaringen.

În 1877 și 1918 când România s-a făcut prin sânge și plumb ce este ea astăzi pe harta Europei, la cârma ei erau niște străini. Niște străini cu demnitate, valori și coloană vertebrală pe care timpul i-a făcut români. Ultimul vestigiu al acestor oameni a fost umplut astăzi de lacrimile false ale unor oligarhi de țară mică cu bemveu, hublot și marmură d-aia scumpă la intrare.

La Parlament, din scaunele în care au stat Brătianu, Ghica, Catargiu sau Rosetti am văzut cum o idee poate fi dezbrăcată de orice sens pentru a folosi unui scop meschin. De la parlamentul lui Montfort la discursul lui Iorga din 1916 și până la comisia Nicolicea, este un drum lung cu final bolovănos. Degradarea parlamentarismului până la nivelul unui concurs de scuipat semințe va lăsa cicatrici adânci în țesutul politic românesc. Guvernarea fără moderație produce doar mucegai.

Nici Carol, nici Rosetti nu au fost fără cusur. Nu-mi fac idoli închipuiți. Dar au fost ceva mai mult decât ei înșiși, decât o masă la Monaco înecată cu Opus One și trei genți cumpărate de pe Bond Street. Guvernați fără idealuri riscăm să sfârșim prin șanțuri. Tocmai acum când istoria ne așezase un scaun la masa Europei – cu condiția să folosim cuțitul și furculița – noi ne luăm țâfnoși blidul și mergem la colț, să servim aceeași mămăligă.

Mă voi duce poate pentru câteva minute la Palatul Regal. Nu ca să aduc un omagiu regelui sau monarhiei. Ci României care putea să fie și nu va fi”.