PSD Lovește: Se închid alte fabrici din România! “Nu mai stau niciun pic aşa că, dacă stau aşa, mor şi nu-mi dau seama”, manager

(Last Updated On: March 8, 2017)

PSD se laudă că a mărit salariul minim dar uită să spună un lucru: angajatorii vor trebui să plătească taxe mai mari iar companiile mici nu au de unde și se închid.
Prin mărirea salariului minim, PSD a încercat să crească încasările la buget prin impozitele aferente salariilor. O șmecherie care să arate că economia funcționează.
Dacă erau cinstiți măreau salariul minim dar renunțau la taxele pentru această mărire.

Majorarea cu 16% a salariului minim brut, de la 1 februarie 2017, începe să fie resimţită de micile afaceri din România. Managerii a două făbricuţe din judeţul Buzău spun că fie au operat deja disponibilizări de personal, fie se gândesc la concedieri, potrivit Startup Cafe și preluat de digi24.ro.

Una dintre fabricile afectat este Mopiel din orașul Râmnicu Sărat, judeţul Buzău. Fabrica face încălțăminte din piele și a început cu lohn. Din 2005 însă, fabrica lucrează propriile lor modele sub marca proprie, înregistrată în România.

De când Guvernul Grindeanu a luat decizia majorării salariului minim, managerul de aici, Cătălin Ioniţă, răsuceşte pe toate părţile foile cu cheltuielile şi veniturile făbricuţei de pantofi.

Momentan, nu a dat afară pe nimeni, însă nu poate sta prea mult aşa. “Nu mai stau niciun pic aşa că, dacă stau aşa, mor şi nu-mi dau seama”, se plânge Ioniţă.

Are în jur de 60 de oameni, iar pe salariul minim este 70% din personal: în principal în zona de producţie, dar şi la vânzări, unde se plăteşte salariul minim iar deasupra fiecare îşi construieşte venitul cu bonusuri din ce vinde.

La pantofi, 50% din preţul produsului este reprezentat de salariile oamenilor. Conducerea are la dispoziție trei alternative:

  • Se majorează costurile de producţie în cascadă, între 25-30%. “Costurile nu vin numai pentru salariul minim, ci salariile se modifică pe verticală, pentru că cei care aveau salariul la limită de vecinătate or să spună că vor mai mult. Pe lângă aceste costuri cu manopera, care se regăsesc în produsul finit, ne trezim şi cu costuri pe materiale, indirecte şi directe”. Aici Ioniţă trebuie să vadă imediat dacă “produsul suportă la raft această creştere de preţ şi clientul o plăteşte”.
  • Creşterea productivității. “În aceeaşi unitate de timp să produc mai mult că să scad costul produsului, ca să pot să rămân în aceeaşi dimensiune la raft”.
  • Disponibilizări. “Să reglez matricea de personal, redimensionez afacerea ca să nu rămân pe pierdere”.

Ioniţă se gândeşte de acum la disponibilizări, dar mai trage o speranţă că va putea totuşi să păstreze joburile. “În funcţie de rezultatul pe care o să-l primim referitor la suportabilitatea noilor costuri în produsul finit o să înceapă şi gândirea pentru disponbilizari”.

Grupul de firme Mopiel – care şi-a spart activitatea în producţie şi magazine proprii- ajunge la o cifră de afacri anuală de 800.000 de euro (3,6 milioane lei) şi profit de 10.000 euro (45.000 lei). Firma are şi magazin online.

O altă firmă afectată este Sport Embroidery SRL. Aceasta are două puncte de lucru, în municipiul Buzău şi un altul în comună Berca din apropiere. Mica fabrica de confecţii se bazează pe lohn, adică produce broderii şi articole de sport pentru firme mai mari din afară, după modelele şi cerinţele lor.

Pentru şocul majorării salariului minim brut pe economie de la 1.250 de lei la 1.450 de lei, începând cu 1 februarie 2016, firma se pregăteşte de acum: disponibilizează personal.

“Încă de la majorarea salariului minim, chiar dacă nu a trecut mult timp, trebuie să îmi redimensionez cheltuielile pentru tot anul”, spune managerul Florica Râureanu.

La un salariu minim brut pe economie de 1.450 de lei, patronul ar urma să suporte, cu tot cu contribuţiile sociale de pe partea angajatorului, 1.783 de lei (faţă de 1.538 de lei în prezent), iar salariatul ar urma să primească o leafă netă de 1.065 de lei (faţă de 925 de lei în prezent), luând în calcul actualul nivel al contribuţiilor.

Firma a renunţat deja la 6 angajaţi care erau plătiţi pe salariul minim, urmând să mai dea afară unul. Acum mai are 43 de salariaţi în total.

Fabrica de confecţii lucrează din 2012, numai în lohn, când salariul minim brut era de 700 de lei.

“Majorarea salariului minim pe economie este singurul factor care ne determină să renunţăm la aceşti salariaţi. Firma s-a înfiinţat în anul 2012, iar manoperele nu ne-au crescut odată cu majorările salariului minim brut de atunci şi până acum. În eventualitatea măririi din nou a salariului minim pe economie, vom fi nevoiţi să înjumătăţim personalul”, susţine managerul.

În anul 2015 fabrica a avut o cifră de afaceri de 1,7 milioane lei şi profit de 393.000 lei, conform datelor de la Ministerul Finanţelor.

Alți producători importanți de textile nu recurg la disponibilizări însă au de gând să taie bonurile de masă la angajați, in pofida faptului că sunt deductibile fiscal. Este cazul unui important producător de cămăși care lucrează în lohn și care are aproximativ 1.000 de angajați.

Inclusiv cel mai mare producător de textile de pe piața românească este afectat. Creşterea salariului minim şi efectele Brexitului scot din joc o fabrică de textile cu 350 de angajaţi, informează Zf.ro.

Compania britanică Alison Hayes, unul dintre marii producători de confecții de pe piaţa românească, va închide fabrica de la Urziceni, şi va da afară 350 de cusătorese şi croitorese.

Majorarea costurilor de producţie prin creşterea salariului minim, precum şi deprecierea lirei sterline ca urmare a Brexitului au determinat închiderea fabricii, spun acţionarii companiei. Alison Hayes, o companie cu un total de aproape 1.400 de salariaţi în două fabrici şi un birou de design, lucrează doar cu clienţi din Marea Britanie.

“Nu suntem împotriva creşterii salariului minim din România, ba chiar credem că este prea mic dacă ne uităm la Europa. Totuşi, dacă luăm în calcul majorările acestuia, taxele prea mari şi lipsa de infrastructură, atunci realizăm că avem un cost de producţie prea mare în România. Prin comparaţie, în Bulgaria costul de producţie este mai mic şi ambele state sunt membre ale UE”, spune Nicolas Georghiades (45 de ani), directorul operaţional al Alison Hayes şi unul dintre acţionari.

Cum mergi de la Bucureşti spre Urziceni, chiar înainte de intrarea în oraş, stă “ascunsă” o hală de producţie fără nume sau brand care să troneze deasupra. Aici este centrul de prototipuri al producătorului de textile Alison Hayes, cu sediul în Marea Britanie însă cu acţionariat cipriot. Tot aici, în spaţiul construit de la zero de acţionari, s-a mutat acum mai puţin de patru ani şi fabrica pe care compania o operă într-un alt spaţiu, tot în Urziceni, însă în chirie. Acum, fabricaa urmează a fi închisă, iar spaţiul transformat în depozit.