Povestea IMPRESIONANTA a sasului care a ridicat, din temelii, un colt de Germanie in inima României: “Drept rasplata, imi duc TOŢI angajaţii în Mauritius”

(Last Updated On: January 18, 2020)

Departe de controverse, de lupte pentru putere, de lumina reflectoarelor există oameni pentru care valorile nu sunt noţiuni abstracte, ci lucruri palpabile, care trăiesc şi cresc odată cu ei. Un om de afaceri născut într-o familie de saşi din România, plecat încă din copilărie în Germania, s-a reîntors în ţară mânat de dor şi de dorinţa de a face ceva pentru oamenii asemenea lui.

Motto-ul editorialului de astăzi vine de la Jorges Luis Borges: “Nimic nu se construieşte pe piatră, totul se construieşte pe nisip, dar trebuie să construim ca şi când nisipul ar fi piatră”.


Simon Maurer nu este un om al cuvintelor mari, ci al acţiunilor de amploare. A schimbat viaţa a mii de oameni pentru că a crezut în proiectul său, dar mai mult decât atât, a simţit că este “ghidat” de o Forţă Superioară.

Am plecat în Germania în 1983, împreună cu familia mea. Am urmat cursurile şcolii germane şi am luat diploma de Bacalaureat. Acolo m-am oprit. Nu am studii superioare, dar tot timpul am avut în gând dorinţa de a mă dezvolta, de a-mi depăşi condiţia. Aşa se face că după terminarea liceului am făcut şcoala profesională de tâmplărie, apoi m-am angajat la o fabrică unde se produceau ascuţitori cosmetice. Nu mi-a fost ruşine de ceea ce făceam, îmi doream să fiu independent financiar, să am banii mei“, îşi începe povestea de viaţă Simon.

interviu-simon-maurer-300785

La vârsta de 25 de ani a început să prindă gustul viitorului: construcţiile. “Mi-am ridicat singur o casă, care era compusă din trei apartamente, atunci am început să prind gustul, satisfacţia lucrului construit de mâna mea. Rudele, când au văzut că m-am descurcat destul de bine pentru un începător, m-au rugat să fiu pe şantier, printre muncitori, atunci când şi-au ridicat la rândul lor locuinţele. Cât am fost adolescent am avut cel puţin două joburi şi mult timp am măturat străzile, pentru a strânge un ban în plus. Câştigam ceva şi de la Clubul de Fotbal de Juniori (fotbalul este o mare pasiune de-a sa), iar atunci când am venit la antrenamente la volanul unui Mercedes, colegii m-au întrebat de unde îl am. I-am luat în maşină şi i-am dus la locul meu de muncă, apoi le-am arătat mătura“, continuă Simon. (sursa: antena3.ro)

L-am întrebat de ce s-a hotărât să se reîntoarcă în România şi mi-a spus, emoţionat: “Îmi era dor de ţara mea“.

Aici, în “ţara lui”, înainte de criza economică din 2008 a ridicat în nordul Braşovului un cartier rezidenţial, cu apartamente de lux, însă costurile şi efectele crizei economice l-au adus într-un impas. Balanţa pierderi-câştiguri era la limită, dar viziunea îndrăzneaţă, curajul şi valorile de care este ghidat l-au pus într-o perspectivă unică în România. A ştiut să îşi adapteze afacerea la tsunami-ul economic, iar cuvintele: “Rata mai mică decât chiria” au convins mii de oameni să cumpere… o IDEE.