„Cateva ganduri despre cum suntem noi, românii”. La Pașapoarte, pe litoral, la supermarket, în parcuri

(Last Updated On: August 13, 2017)

Sunt politicienii din România oglinda noastră fidelă? Fac ei, la dublu, ceea ce facem noi în fiecare zi?

Pe Facebook, Ramona Strugariua scris: „Cateva ganduri despre cum suntem noi
Serviciul pasapoarte Botosani – aglomerat, dar rezonabil; se fac programari, iar angajatii de acolo (o mana) muncesc ca niste nebuni; in mod cert e nevoie de mai mult personal;

seful de serviciu e in permanenta la birou, pentru audiente. Chiar isi sparg capul sa gaseasca solutii si sa ajute pe toata lumea. Tot respectul pentru ei, sincer.

Oamenii:
1. nu mi-a dat audienta la 12:00. Eu azi vreau. Sa-mi faca acum, eu peste trei zile plec, nesimtitii.
2. De ce sa astept, ce, nu se pot misca mai repede? Zac pe banii statului. (Chiar se miscau repede, avand in vedere numarul de cereri si faptul ca toata lumea voia ceva in ultimul moment)
3. Du-te-n fata, ai copil, ce, care-i problema? Baga-te, hai ( TOTI cei de acolo aveau copii, unii chiar foarte mici, sugari).

Litoral – salvamari complet depasiti de situatie, urland cu disperare la valuri de oameni, cu copii cu tot, care nu respecta indicatiile si avertizarile de pericol; smecheri care ii “fenteaza” pe la spate si se arunca in valuri, apoi rad ca prostii; daca ar fi nu 5, 50 pe un tronson de plaja, probabil tot ar scapa un idiot si s-ar ineca, fiindca se simte mai special. Poate doar un blocaj om la om sa dea rezultate.

Podul de la Fetesti: desi se poate plati taxa fara probleme prin sms sau in benzinarii, oamenii stau ore intregi la coada la pod; un infern cu blesteme si injuraturi pentru “nesimtitii” care nu se misca mai repede si sunt vinovati pentru aceasta aglomeratie. Mare eroare ca se poate plati la pod. Eu as retrage complet optiunea asta. Cine nu plateste inainte nu trece. Asta e sistemul in Anglia, de exemplu.

Supermarketuri: ce inseamna asta, cata nesimtire, sa stau la coada, e inadmisibil, va bateti joc de noi. Sa vina sefa de serviciu. Doamna de la casa: eu sunt sefa de serviciu. Suntem toti la case, pentru ca e foarte aglomerat in anumite perioade. Aveti, va rugam, putina rabdare. Sunt 10 oameni, nu e atat de ingrozitor. ( in Belgia am stat la coada la supermarket, dupa servicu, rupti de oboseala, cate cel putin jumatate de ora, in conditiile in care toate casele functionau si fiecare om avea cate un cos plin; n-a urlat nimeni).

Toalete publice: ai tras apa, mama? Nu, am uitat. Ei, lasa. Bravo ca te-ai p…t.
Parcuri: un adolescent si o adolescenta scuipau niste coji de seminte uriase langa un loc de joaca pentru copii.

Trece o politista de la politia locala, le explica frumos ca nu e ok ce fac si ca, in mod normal, ar trebui sa primeasca amenda, dar ii iarta, cu conditia sa stranga si sa nu mai repete povestea. Se apleaca si se prefac ca aduna doua coji, ea pleaca ei dau cu sutul in gramajoara care se imprastie peste tot si scuipa cu sete in urma ei. Doi adolescenti indragostiti.

Ce vreau sa spun: suntem, de multe ori, oglinda celor care ne guverneaza. Ca ne place sau nu, asa stau lucrurile. Cand ne revolta nesimtirea, ar trebui sa n-o practicam.

Cand ne doare nepasarea, ar trebui sa intoarcem in primul rand noi capul spre cel care are nevoie. De cate ori ne ustura tupeul si impertinenta, ar trebui sa ne asiguram ca nu ne crestem asa copiii. Daca avem probleme cu modul in care lucreaza serviciile publice, poate n-ar fi rau sa incepem prin a respecta noi regulile de baza. Ca altfel suntem cu totii niste mici tariceni, cu treburi mai importante.

Cand am de spus despre guvernare si despre servicii, intotdeauna spun. Dar cred ca multi ignoram cealalta fata a monedei, de unde vin si cum se propaga multe dintre lucrurile care ne invart intr-un cerc vicios interminabil. Cand ne intrebam “de ce”, poate unele raspunsuri se gasesc si acolo”.