Medic român în Germania: „Nu e ușor, sunt pacienţi care înjură medicii străini şi vor să vorbească cu un medic german”

(Last Updated On: June 9, 2017)

Ionuţ Călin are 31 de ani, este din Corabia şi a absolvit Medicina la Craiova, specialitatea Medicina Generală. Precum alți zeci de mii de medici români și Ionuț a ales să își încerce norocul în străinătate.

Visul frumos pe care l-a trăit la interviu s-a transformat într-un coşmar la scurt timp după ce a ajuns în Germania, unde nu-l aştepta doar lapte şi miere, ci o lume dură, căreia, deşi nu era pregătit, i-a făcut faţă cu brio, scrie ziarulromanesc.de

„După aproape doi ani de rezidenţiat în Centrul Universitar Craiova, în care am rămas total dezamăgit de dotările şi de problemele spitalelor din România, unde eram nevoit să merg la farmacia spitalului să întreb ce medicamente sunt, ca să am ce să-i dau unui bolnav sau să-l întreb câţi bani are pentru medicamente, am decis să încerc altceva.

Am găsit o firmă de recrutare care se obliga să-mi ofere cazare pe timpul cotractului de şcolarizare şi un job într-un spital. În schimb, mă angajam să-i plătesc 19.500 euro. În septembrie 2012 am fost la interviu, unde totul parea un vis, şi am semnat contractul, obligându-mă să muncesc în specialitatea Psihosomatică.

Începători fiind, era greu, mai ales că intermediarul cerea 4.000 euro pentru noi. În aprilie am găsit un bilet în bucătărie, care ne înştiinţa ca la sfârşitul lunii să predăm cheile şi să mergem pe unde putem. Necunoscând pe nimeni aici, am apelat la un fost coleg de liceu, despre care aflasem că este în Germania, dar despre care nu ştiam că e certat cu legea, şi când am ajuns în gară, în Göttingen, a venit Poliţia şi ne-a condus la secţie, unde am stat opt ore, nici acum nu ştiu de ce.

La scurt timp, după ce am trimis personal cam 100 de CV-uri şi nu am primit nici măcar un răspuns, fie el şi negativ, am luat legătura cu o altă firmă de recrutare, iar în câteva zile am mers la un interviu pentru specialitatea Psihiatrie şi Psihoterapie, la Helios Klinik Hettstedt, în Sachsen-Anhalt. Acolo am intâlnit un «Chefarzt» (şef de clinică) care a avut încredere în mine”.

Debutul la Helios nu a fost lipsit de probleme, cauzate adesea de pacienţii care nu priveau cu ochi buni medicii străini, dar şi de procesul intentat de către firma de recrutare din România.

Rezultatele profesionale şi relaţia bună cu colegii l-au ajutat însă pe tânărul medic să treacă mai uşor peste ele.

„Începutul a fost greu, mai ales când mă loveam de pacienţi care înjurau medicii străini şi îşi exprimau dorinţa de a vorbi cu un medic german. Cu timpul, pacienţii care îmi mai trecuseră pragul cereau singuri să fie trimişi la medicul român.

În plus, în primele două luni am locuit într-o şcoală profesională pentru copii cu dizabilităţi intelectuale şi sociale, unde toată lumea se droga sau consuma alcool. După ce m-am mutat, totul a început să revină la normal, până în 2014, când am fost dat în judecată de către firma de recrutare din România, că nu mi-am onorat contractul.

La cei 20.000 s-au adăugat cheltuieli de judecată şi dobânzi aferente, aşa că am plătit 33.000. Începusem să mă acomodez la viaţa din Est, dar îmi doream să ajung şi în Vest. În 2016 am plecat de la Helios şi am venit la Zentrum für Psychiatrie Calw, unde lucrez pe o secţie de psihoze-închişi. Programul de lucru este de 42 de ore pe săptămână, dar fiind mult de muncă, ajung la 45 de ore.

Fac şi gărzi, patru-şase pe lună, iar când am timp, merg şi în Centrul de Tratament Psihic Böblingen, unde fac de asemenea gărzi. Ce este frumos în psihiatrie, deşi toate ziele sunt tipice în spital, e că poţi să cunoşti şi pacienţi cu altfel de probleme şi nu intervine rutina, ca în chirurgie de exemplu”.

Deşi are cinci ani de Germania şi una dintre cele mai respectate profesii din această ţară, doctorul Ionuţ Călin nu s-a adaptat încă pe deplin, pentru că rigoarea nemţească contravine firii sale libertine.

„Încă nu sunt 100% adaptat, eu sunt o fire libertină, iar aici e totul foarte strict. Îmi lipsesc Dunărea, pescuitul, stilul de viaţă românesc, în care totul e spontan şi nu programat cu două luni înainte.”