Colţul de rai din România dintr-un sat uitat de lume: pensiunea fără televizoare ridicată în curtea unei case din 1700

O adevărată poveste într-un sat uitat de lume din Mureș. La aproximativ 30 de kilometri de Sighișoara se află Cloașterf un sat mic care a devenit o adevărată atracțiune turistică.

Cu mobilier pictat manual, fără televizoare sau internet și cu un mic dejun gătit în casă, această pensiune este cel mai perfect loc pentru o odihnă pe cinste.

646x404-5

Fără televizoare, cu mobilier pictat manual, mic dejun gătit în casă şi peisaje de poveste, o mică afacere de familie atrage ca un magnet turiştii străini într-un sat uitat de lume din Mureş în care abia dacă mai trăiesc 100 de oameni, informează adevarul.ro.

Investiţia, parte cu fonduri europene, a pornit de la un vis simplu: o familie din Râşnov a căutat iniţial un loc în care să-şi crească nepoţii fără televizoare, alergând prin curte în picioarele goale.

646x404

 

Soţii Bejan, Aurelia (55 de ani) şi Ionel (57 de ani) sunt din Râşnov, ea psiholog, el inginer navalist. Soţul a lucrat mult în străinătate, şi şi-au dorit iniţial să investească banii strânşi „într-o păşune cu pădure”, aşa cum povesteşte, astăzi, râzând, Ionel Bejan.

646x404-4

„Veneam dinspre Sighişoiara, soţul a văzut indicatorul cu Cloşaterf, 2 kilometri, şi a întors foarte brusc maşina, eu nici n-am văzut indicatorul”, povesteşte Aurelia Bejan, zâmbind la amintirea momentului care le-a schimbat cumva viaţa. Ajunşi în sat, au căutat pe strada pustie pe cineva care să le spună dacă sunt aici case de vânzare.

646x404-3

Într-un final, cineva a venit şi le-a deschis poarta casei de lângă biserica veche, iar timpul s-a oprit într-un peisaj de-acasă şi de început de lume.

„Când am intrat în curte am avut un sentiment de stabilitate, ăsta e cuvântul. Era casa din faţă, care e din 1756, şura din 1847 şi un şopron de lemne, şi dincolo de ele 2.700 de metri pătraţi de livadă”, povesteşte Aurelia Bejan.646x404-2

Investiţie proprie şi fonduri europene 25.000 de euro au plătit pe casa veche şi pe livadă, iar în aprilie au făcut aici primul Paşte cu copiii şi prietenii lor, în curte, pe iarbă, într-o atmosferă a cărei frumuseţe n-o mai regăsesc nicăieri.

A fost gata în 2015, la început de noiembrie, şi fiecare colţ are câte o poveste, de la mobilierul de lemn masiv, făcut manual de soţul Ioanei şi pictat tot manual de mama lui, la perdelele din pânză şi dantelă, făcute de asemenea manual, sau la lenjeriile din cânepă, in şi dantelă, special comandate la Iaşi.

646x404-1

Fără televizoare, pas care le-a întors din drum câţiva turişti dar le-a adus mult mai mulţi în loc, pe recomandările celor care au venit şi s-au îndrăgostit de loc iremediabil. „Fiecare familie care venea aducea alţi turişti, şi-n plus ne-au dat putere să rezistăm. N-am pus televizoare pentru că nici noi nu avem şi nici nu vom avea, copiii noştri au crescut fără televizor”, spune Aurelia Bejan.

„Străinii sunt turişti mult mai comozi decât românii pentru că sunt încântaţi de detalii şi respectă orice, au respect pentru natură, pentru resurse”, spune Aurelia. Au trei camere duble şi două triple, dubla costă 200 de lei pe noapte, tripla 300, cu mic dejun inclus, tradiţional şi pregătit, pe cât posibil, doar cu bunătăţi din zonă.

 

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

1